Evanghelia după Sfântul Luca

Prolog

Capitolul 1

I. COPILĂRIA LUI ISUS

Vestirea nașterii lui Ioan Botezătorul

    ⁵ Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoțesc ^e al lui Abía. Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. ⁶ Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, ținând ^f în mod desăvârșit toate poruncile și prescrierile Domnului. ⁷ Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă și amândoi erau înaintați în vârstă.
     ⁸ Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, ⁹ după rânduiala slujirii preoțești, a fost ales, prin tragere la sorți, să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie ^g. ¹⁰ Și toată mulțimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa.
     ¹¹ Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului pentru jertfa de tămâie. ¹² Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins teama.
     ¹³ Dar îngerul i-a spus: "Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. ¹⁴ Vei avea bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui, ¹⁵ căci va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin și nici altă băutură tare ^h și va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale ¹⁶ și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. ¹⁷ El va merge înaintea lui cu duhul și puterea lui Ilie ⁱ pentru a întoarce inimile părinților către copii ^j și pe cei rebeli la înțelepciunea drepților, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârșit" ^k.
     ¹⁸ Dar Zaharia i-a spus îngerului: "Prin ce voi cunoaște aceasta? Eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă". ¹⁹ Răspunzând, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel ^l, care stau înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți dau această veste bună. ²⁰ Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor".
     ²¹ Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira, în timp ce ^m acesta întârzia ⁿ în sanctuar. ²² Când a ieșit și nu putea să vorbească ^o, au înțeles că avusese o vedenie în sanctuar, iar el le făcea semne. Și a rămas mut. ²³ După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă.
     ²⁴ După aceste zile, Elisabeta, soția lui, a zămislit și, timp de cinci luni, se ascundea spunându-și: ²⁵ "Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care și-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze rușinea mea dinaintea oamenilor".

 

Note de subsol

---

^e În slujirea la templu, preoţii erau împărţiţi în 24 de grupuri, fiecare asigurând serviciul timp de o săptămână (cf. 1Cr 24,1-19). Zaharia (Domnul îşi aduce aminte) făcea parte din grupa lui Abía, care era al VIII-lea grup.
^f Lit.: umblând; ideea VT despre perfecţiune presupune înaintarea pe "calea Domnului", stabilită prin porunci şi prescrieri.
^g Această jertfă se aducea de două ori pe zi, la deschiderea liturgiei sacrificale din zori şi la închiderea ei seara. Misiunea preotului era aceea de a reînnoi cărbunii şi mirodeniile din cupele de pe altarul care se afla în faţa Sfintei Sfintelor (Ex 30,6-8). Conform prescrierilor vechi, un preot putea fi admis o singură dată în viaţă pentru a împlini această slujire. În Ap 5,7 se spune că cei 24 de bătrâni purtau cupe de aur cu tămâie care reprezintă rugăciunile sfinţilor.
^h Lit.: sikera; este o băutură fermentată, făcută din fructe, nedistilată, simbolul oricărei băuturi alcoolice (spirtoase). De notat opoziţia dintre băuturile "spirtoase" şi prezenţa Spiritului. Ele se exclud una pe cealaltă şi abstinenţa lui Ioan simbolizează plinătatea Duhului Sfânt.
ⁱ În profetul Ilie este personalizată toată fidelitatea faţă de Domnul Dumnezeu şi tot efortul de a reconduce poporul la Dumnezeul său. De aceea el este considerat profetul model pentru totdeauna. Avem aici poate o aluzie la transmiterea spiritului profetic al lui Ilie asupra profetului Elizeu: manifestarea acestui spirit se recunoaşte în atitudinea fermă faţă de cei puternici (conflictul lui Ioan cu Irod: Lc 3,19-20) şi mai ales în activitatea pentru convertirea poporului (cf. 1Rg 17-19; 2Rg 1-2).
^j Distrugerea relaţiilor familiale, dezbinarea dintre părinte şi fiu, este un semn al apropierii timpurilor de pe urmă (Mc 14,12; Mt 10,21; Lc 21,16). Comuniunea cordială dintre părinţi şi copii este condiţia fundamentală pentru ca venirea Domnului să nu devină o catastrofă totală pentru popor (Mal 3,24). Prin convertirea inimilor părinţilor faţă de copii, Ioan realizează întoarcerea celor îndepărtaţi de Dumnezeu la mentalitatea celor drepţi.
^k Lit.: gata să-l primească. Se creează în popor o stare interioară adecvată pentru venirea Domnului.
^l În ebraică: Gabri-El = Dumnezeu este luptător puternic. Este unul dintre îngerii superiori care, după imaginea funcţionarilor de la curtea persană, are posibilitatea să vadă gloria Domnului (Tob 12,15). Gabriel este vestitorul timpurilor mântuirii (Dan 8,16-17; 9,21-27).
^m Unele versiuni (BJ, NVg, TOB, RSV) traduc en to drept epi, considerând că propoziţia subordonată este cauzală. În mod normal, însă, en + infinitiv introduce o propoziţie temporală.
ⁿ După tradiţia talmudică, preotul nu trebuia să-şi prelungească rugăciunea în sanctuar "pentru a nu nelinişti Israelul din cauza apropierii înfricoşătoare de Dumnezeu".
^o După normele liturgice, la ieşire, Zaharia trebuia, împreună cu cei patru preoţi asistenţi, să rostească binecuvântarea lui Aaron (Num 6,24-26).